A murit Fanus Neagu: Ingerul l-a strigat!

"Am cancer, dar fii si tu intelectual si scrie neoplasm", ii spunea marele Fanus Neagu lui Ovidiu Ioanitoaia intr-unul din ultimile sale interviuri, intre desele episoade de spitalizare de la Institutul Oncologic din Bucuresti. La 79 de ani, insa, trupul i-a cedat si scriitorul şi dramaturgul Fănuş Neagu a murit în noaptea de luni spre marţi, la spitalul Elias din Capitală, în urma unei îndelungi suferinţe. Fănuş Neagu a fost internat mult timp din cauza unui cancer, iar în ultimele săptămâni a fost în comă. Familia n-a dorit sa se afle despre aceasta stare, care a survenit la putin timp dupa ziua sa de nastere din acest an.

În 2008, aflat pe patul de spital, Fănuş Neagu i-a trimis o scrisoare jurnalistului Marius Tucă, în care acuza agresivitatea presei faţă de situaţia sănătăţii lui. "Draga Marius Tucă, În numele amiciţiei ce ne leagă, te rog să inserezi în Jurnalul National aceste rânduri adresate multor ziarişti sau reporteri din mass-media centrală, tineri sau mai putin tineri, dar toţi de o seamă cu barbaria. O fac atât în numele meu, cât şi al unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu şi Ştefan Iordache, hărţuiţi, ca şi mine, cu neruşinare tenace, de nişte condeie butucănoase", îşi începea scriitorul mesajul.

"Vă e foame de moarte de ne căutaţi prin toate spitalele? Aşteptaţi-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nicio întâlnire. Cei care nu mă credeţi, puneţi mâna pe o lamă şi ascuţiţi-o pe venele de la o mână. Straniu e faptul că majoritatea dintre voi vor muri fără sa se fi născut", continuă acesta. "Da, sunt bolnav - cancer de prostată cu diseminări - mă tratez la Spitalul Elias (mă opresc să fac o plecăciune în faţa medicilor, asistentelor, infirmierelor şi tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) şi nu doresc altceva decât să mă lasaţi în pace cu nenorocul, suferinţa, spaimele şi sperantele mele. Eu ştiu să îndur, vârsta m-a învăţat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i îngroziţi când mă îngropaţi a doua oară în decurs de şase luni. Vă întreb: o faceţi din pustiu sufletesc sau din cea mai elementară lipsă de conştiinţă profesională? Apoi, ce bucurie vă trezeşte suferinţa altora? Şi, mai ales, pentru ce ne vreţi dincolo de dincolo? Literatură nu citiţi, prin urmare nici cărţile mele, la film nu mergeţi, la teatru nici atât. Îmi închipui cu toată sinceritatea ca nici de urât nu ne urâţi. Atunci nu încape decât o singură explicaţie: sunteţi mânaţi cu biciul de patronii voştri să aduceţi ştiri ce să sature aşteptările unui public, de voi înşivă format metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzaţionalism ieftin, erotism vulgar etc".

Născut la Grădiştea de Sus, judeţul Brăila, într-o familie de ţărani, Fănuş Neagu a fost unul dintre cei mai importanţi scriitori români contemporani. Romancier (”Îngerul a strigat”, “Frumoşii nebuni ai marilor oraşe” etc.), dramaturg (”Scoica de lemn”, “Paiaţa soseşte la timp” etc.), memorialist (”Cartea cu prieteni” etc.), distins în mai multe rînduri cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Fost redactor la Scînteia tineretului, director al săptămînalului Ţara, al cotidianului Cronica română şi al Teatrului Naţional din Bucureşti. Membru titular al Academiei Române din 2001.  

Bolnav de mai multi ani, boala lui s-a agravat, iar el si-a petrecut ultimele luni in spital. Fanus Neagu era casatorit si avea o fiica, Anita Ruxandra. A fost un microbist pasionat, dar a renuntat de mult timp sa mai scrie despre fotbal suparat de decaderea acestuia.

Intr-un interviu din anul 2008, Fanus Neagu spunea: "Omenia pe care am descoperit-o in spitale ma face sa cred ca tara asta nu poate sa piara". In noiembrie 2010 cand a murit Adrian Paunescu, Fanus Neagu a spus: "Astăzi, eu vorbesc despre Adrian Păunescu, mâine, va vorbi altul despre mine!".